Pofta de mancare scazuta in bolile digestive si hranirea artificiala prin perfuzii

Instinctul de conservare a speciei umane, adica nevoia de supravietuire, il obliga pe om – printre altele- sa-si asigure substantele necesare supravietuirii, adica sa manance.

Teoretic, omul ar trebui sa manance atat cat sa traiasca si sa aiba rezerve de energie pentru situatii de criza alimentara. Aceasta ar insemna sa manance nu foarte mult, daca necesarul de calorii nu este foarte mare, asa cum sa intampla in vremurile noastre, cand mai toti stam pe scaun ore in sir.

Din pacate, majoritatea oamenilor mananca mai mult decat este necesar orgasnismului pentru functionare, iar acest surplus se depune sub forma de grasime, aparand obezitatea.

Sunt situatii in care organismul refuza alimentele, iar individul nu are pofta de mancare (inapetenta= scaderea poftei de mancare, anorexia= disparitia poftei de mancare).

De obicei organismul reactioneaza „inteligent”, conform necesitatilor sale, iar scaderea poftei de mancare este o reactie fireasca a organismului data de necesitatile sale mai mici de energie, sau de intoleranta alimentara datorita diferitelor situatii patologice.

De ce scade pofta de mancare?

Exista numeroase boli cu scaderea poftei de mancare:

  • Alimentele creeaza numeroase reziduuri, multe dintre ele toxice, aceste toxine fiind inactivate de ficat si eliminate de rinichi. In bolile de ficat si rinichi, organismul incearca sa se protejeze, refuzand alimentatia, si in consecinta unele substante toxice care intra in organism in acest mod.
  • Alta situatie de lipsa a poftei de mancare este data de bolile tubului digestiv (esofagite, gastrite, duodenite, boli intestinale etc), principiul fiind acelasi: de protectia atubului digestiv de iritatia data de alimente.
  • Exista situatii cand unele toxine se elimina prin mucoasa tubului digestiv, deoarece nu mai pot eliminate pe cai normale (urina,fecale, transpiratie, respiratie, etc) si in aceste situatii aparand lipsa poftei de mancare in scop de protectie a tubului digestiv (de exemplu in uremie).
  • Procesarea alimentelor in organism, presupune un consum de energie destul de ridicat (de aceea de exemplu dupa masa iti este somn, pentru ca sangele este dirijat catre tubul digetiv, pentru procesarea alimentelor inghitite). In situatia in care organismul considera ca trebuie sa-si protejeze rezervele energetice, poate face acest lucru, prin scaderea pe o perioada a poftei de mancare (asa cum se intampla in majoritatea bolilor obisnuite -viroze, stari febrile, etc).
  • Exista medicamente care scad pofta de mancare, unele folosite chiar in acest scop, altele avand ca efect secundar scaderea poftei de mancare
  • Si in sfarsit, exista si situatia cand organismul considera ca are suficiente rezerve energetice pentru supravietuire (care este instinctul principal al organimsului), si nu mai are nevoie de alimentatie suplimentare (ca in cazul indivizilor supraponderali).

In toate aceste situatii, si multe altele, omul nu are pofta de mancare.

In mod logic, in aceste situatii NU trebuie sa iei medicamente pentru ca pofta de mancare sa revina, ci trebuie rezolvata cauza care a dus la disparitia poftei de mancare (tratarea bolii respective). Dupa rezolvarea cauzei, pofta de mancare va reveni de la sine (cum se intampla de exemplu dupa virozele rspiratorii).

Daca lipsa poftei de mancare nu este de durata, ea aduce beneficii organismului prin faptul ca organele care elimina substantele toxice – ficatul si rinichiul- lucreaza mai putin, dar daca ea se prelungeste prin reactia exagerata a organismului de respingere a alimentelor, trebuie combatuta, (daca este posibil), sau supravietuirea organismului trebuie mentinuta prin administrare de substante pe alta cale decat cea digestiva (perfuzii).

Despre hranirea prin perfuzii

Perfuziile sunt rareori necesare – in situatii de urgenta cand poate fi necesara echilibrarea glicemiei sau ionogramei sau cresterea tensiunii arteriale, administrarea lor nu este lipsita de unele efecte secundare, sunt utile atunci cand in solutia de perfuzie se administreaza si altceva – antibiotice, antiaritmice, diuretice, alte medicamente, iar efectul lor de „hranire” a organismului este apropiat de zero datorita continutului caloric scazut.

Oamenii au mare incredere in perfuzii, in primul rand pentru ca le considera foarte utile pentru „hranirea organismului”, apoi pentru ca le cred mai „puternice” ca metoda de tratament. De aceea, pentru a se vindeca repede, si pentru hranirea organismului, multi cred ca ar fi bine sa faca perfuzii decat tratament intramuscular sau cu pastile

Ce sunt perfuziile?

Medicamentele care se perfuzeaza sunt mult diluate cu apa, deci practic perfuziile sunt reprezentate de apa (de obicei peste 90%) si altceva.

Cele mai obisnuite perfuzii administrate de medici si intens solicitate de pacienti sunt:

  • Serul fiziologic, care contine apa 99,3% si sare (clorura de sodiu) 0,7%
  • Glucoza, care contine apa 90-95% si „zahar” (glucoza) 5-10%

SIgur ca in aceste solutii se pot piune antibiotice sau alte medicamente. Exsita si p[erfuzii cu proteine, lipide, alt ielectroliti sau diferite alte substante

Poti sa fii bine hranit prin perfuzii?

„Hranirea prin perfuzii” , de obicei cu glucoza (considerata de pacienti „hranire artificiala”) este mai mult o gluma, datorita cantitatii mici de calorii aduse!

Necesitatile zilnice ale unui om in greutate de 70kgi sunt urmatoarele:

  • Glucide 350g
  • Lipide = grasimi 70g
  • Proteine 70g
  • Vitamine si minerale
  • Apa cca 1500ml
  • Calorii rezultate din proteine lipide si glucide cca 1200 la o persoana care nu are activitate fizica sau febra.

Un om care sta la pat are nevoie de cca 1200 de calorii ca sa traiasca, iar un litru de solutie perfuzabila de glucoza 5% are 200 de calorii, deci pentru „hranirea” unui om care sta la pat si nu are febra (care mai consuma si ea calorii), ar fi nevoie de 5 litri de solutie de glucoza 5% !!. Ori, o asemenea cantitate de apa este greu de suportat de un om, care mai este si bolnav, apoi omul are nevoie zilnic nu numai de calorii (glucoza aduce organismului doar calorii), ci si de proteine si lipide, care nu se gasesc in solutiile perfuzabile uzuale . Rezervele de energie ale unui organism uman normal ca greutate, sunt suficiente pentru multe zile de nemancare, fara nici un fel de perfuzie, dar apa din exterior este necesara zilnic.

Vitamine de intarire si . .cresterea imunitatii..

Organismul uman are suficiente rezerve de vitamine pentru mai multe saptamani/luni, deci nu este nevoie de administrarea lor pentru „hranire”, ci doar atunci cand exista o boala data de lipsa unei vitamine (anemie Biermer, lipsa de acid folic sau vitamina D, scorbut, etc).

Administrarea de vitamine pentru „intarirea organismului” este o alta gluma!! Daca un organism este slabit de boala, trebuie tratata cauza slabirii, deci boala, altfel nu se obtine nici o „intarire a organismului” sau a imunutatii, daca boala merge inainte.

In schimb apa este absolut necesara zilnic in cantitate de cel putin 1,5 litri iar daca pacientul nu o poate bea, si nu are edeme, apa trebuie introdusa prin perfuzii.

Efectele secundare ale perfuziilor.

Tratamentul perfuzabil cu glucoza si ser fiziologic (justificat sau nu din punct de vedere medical) poate fi urmat de efecte secundare:

  • Incarcarea exagerata a vaselor de sange cu apa, care la randul ei are efecte secundare
    • Suprasolicitarea inimii – si de obicei sunt cerute perfuzii la bolnavii de inima
    • Trecerea apei in plamani (edem pulmonar)
    • Cresterea tensiunii arteriale
    • Suprasolicitarea rinichilor
  • Trecerea apei sub piele cu aparitia de edeme – si sunt cerute perfuzii la bolnavii cu edeme
  • Diluarea exagerata a sangelui, cu scaderea capacitatii sale de a transporta oxigen la tesuturi, scaderea concentratiei electrolitilor din sange
  • Risc de infectie – septicemie- de la cateterele pe care se administreaza perfuzia
  • Leziuni locale la locul de perfuzie (ruperea venelor, iritatiile venei sau tesutului vecin, hematoame, ulceratii, etc)
  • Scaderea poftei de mancare datorita incarcarii organismului cu glucoza

Daca aveti probleme de genul celor descrise in articolul pe care tocmai l-ati citit nu trebuie sa fiti disperat, dar nici sa neglijati problema, cel mai intelept este sa mergeti la un specialist gastroenterolog pentru o evaluare corecta a situatiei, orice amanare putand avea consecinte neplacute, uneori ireversibile. Nu mergi la mecanic cand a crapat motorul masinii, ci cand ai vazut o picatura de ulei scursa sub motor. Este normal sa avem aceeasi grija si de organismul nostru, mai ales ca …. nu avem piese de schimb. Va spun din experienta ca pentru orice problema exista o rezolvare, trebuie insa sa gasesti omul potrivit sa te ajute.
Inapoi la prima pagina

Dr Ditoiu- cv

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *